Prescriptieonline

Ce trebuie să conțină o rețetă emisă de un medic din alt stat UE

Lista nu este o convenție internă a vreunei farmacii, ci anexa unei directive europene: Directiva de punere în aplicare 2012/52/UE. A fost scrisă pentru situația în care documentul este emis într-un stat membru și prezentat în altul, adică pentru cazul în care farmacistul nu cunoaște nici medicul, nici sistemul din spatele lui. Anexa enumeră datele pacientului, data emiterii, datele medicului și modul în care se descrie medicamentul. Le găsiți mai jos pe rând, cu formulările oficiale acolo unde contează, plus limitele: o listă completă nu garantează eliberarea.

De unde vine lista și pentru cine a fost scrisă

Articolul 1 din Directiva 2012/52/UE spune că actul „stabilește măsuri în vederea punerii în aplicare uniforme a articolului 11 alineatul (1) din Directiva 2011/24/UE privind recunoașterea reciprocă a prescripțiilor medicale eliberate într-un alt stat membru”. Lista nu creează un drept nou, ci îl face verificabil: transformă o regulă juridică într-un set de date pe care farmacistul le poate citi la ghișeu; în România, recunoașterea are limitele din art. 918 din Legea nr. 95/2006, descrise mai jos.

Articolul 2 restrânge domeniul la prescripțiile emise „ca urmare a unei cereri a unui pacient care are intenția de a le utiliza într-un alt stat membru”, deci o rețetă pentru uz intern nu intră aici.

Titlul anexei este „Lista neexhaustivă a elementelor care urmează să fie incluse în prescripțiile medicale”. Neexhaustivă înseamnă că statele membre pot cere și alte elemente, nu că cele enumerate ar fi opționale. Anexa mai conține o precizare citită des greșit: „Rubricile scrise cu caractere aldine în prezenta anexă nu sunt obligatorii pentru includerea în prescripții”. Referirea este la titlurile de secțiune, nu la datele de sub ele: documentul nu trebuie să tipărească rubrica „Identificarea pacientului”, dar trebuie să conțină numele, prenumele și data nașterii.

De aceea o rețetă transfrontalieră poate arăta diferit de formularul pe care îl cunoașteți: farmacistul citește datele, nu formatul. Condiția din articolul 11 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2011/24/UE este ca elementele „să fie clar identificabile în toate formatele de prescripții”.

Datele pacientului și data emiterii

La identificarea pacientului anexa cere trei lucruri: numele, prenumele „complet, adică nu cu inițiale” și data nașterii. Precizarea despre inițiale nu este pedanterie: farmacistul compară documentul cu actul dumneavoastră de identitate, iar un prenume scris „M.” în loc de „Mihai” nu îi permite să confirme că persoana din fața lui este cea din prescripție.

Aici intervine motivul de refuz individual prevăzut de dreptul european și preluat de art. 918 din Legea nr. 95/2006: articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/24/UE permite restricții atunci când ele „se bazează pe îndoieli legitime și justificate legate de autenticitatea, conținutul sau claritatea unei prescripții individuale”. O neconcordanță de nume intră fix în această categorie și nu se rezolvă la ghișeu. Data nașterii este al doilea punct de sprijin: numele se repetă des, combinația nume plus dată de naștere aproape niciodată.

Autentificarea prescripției se reduce, în anexă, la un singur element: data emiterii. Din ea pornește calculul termenului în care documentul mai poate fi folosit, însă acel termen ține de reglementarea națională, nu de directivă; detaliile sunt în articolul despre valabilitatea rețetei medicale.

Datele medicului: partea cea mai des incompletă

Pentru identificarea medicului prescriptor, anexa cere numele, prenumele complet, calificarea profesională, „detalii de contact direct (e-mail și numerele de telefon sau fax, acestea din urmă cu prefixul internațional)”, adresa profesională „inclusiv numele statului membru în cauză” și semnătura, „olografă sau digitală, în funcție de suportul ales pentru emiterea prescripției”.

Calificarea profesională nu înseamnă specialitatea medicală, ci calitatea în care semnează persoana. Rostul ei este scris în articolul 11 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2011/24/UE: farmacistul trebuie să poată verifica dacă documentul a fost eliberat „de o persoană calificată într-o profesie medicală reglementată care are acest drept din punct de vedere juridic”.

Datele de contact direct au un scop precizat în același text: să faciliteze „contactul dintre partea care prescrie și partea care eliberează medicamentul, în scopul de a contribui la o înțelegere completă a tratamentului”. Sunt canalul prin care o nelămurire se lămurește în loc să devină refuz, iar prefixul internațional la telefon are exact această funcție.

Numele statului membru pe adresă pare redundant până când farmacistul are în față un prefix necunoscut: mențiunea mută documentul din categoria hârtie străină în categoria prescripție emisă într-un stat membru.

Cum se descrie medicamentul

La identificarea produsului, anexa cere denumirea comună, conform definiției din articolul 1 al Directivei 2001/83/CE, apoi forma farmaceutică (tablete, soluție și așa mai departe), cantitatea, concentrația și regimul de dozaj. Denumirea de marcă apare doar în două situații: dacă produsul este un medicament biologic sau dacă medicul o consideră necesară din motive medicale, caz în care prescripția trebuie să arate pe scurt motivele.

Regula este, așadar, substanța, nu marca, iar pentru un pacient acesta este cel mai util punct din toată anexa: denumirile comerciale diferă de la o țară la alta, substanța activă nu. Logica este confirmată de articolul 11 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2011/24/UE, care cere măsuri pentru identificarea corectă a medicamentelor prescrise într-un stat membru și eliberate în altul și precizează că se are în vedere, între altele, „utilizarea denumirii comune internaționale și dozarea medicamentelor”.

Dacă luați un medicament biologic sau dacă schimbarea produsului v-a afectat în trecut, spuneți-i medicului când completați chestionarul, pentru că motivul trebuie să apară în document. Puteți verifica substanța în nomenclatorul autorității naționale a medicamentului, iar fișele noastre, de exemplu fișa metforminei, pornesc de la aceleași date.

Ce nu rezolvă o listă completă

Prima limită este o condiție prealabilă, nu o excepție: articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2011/24/UE pornește de la ipoteza că medicamentul „este autorizat pentru a fi introdus pe piață” pe teritoriul statului unde doriți să îl ridicați. Fără această autorizație, restul discuției nu mai are obiect. În România, art. 918 din Legea nr. 95/2006 adaugă o condiție: medicamentul trebuie să fie și inclus în lista celor de care beneficiază asigurații.

A doua limită privește procedura de eliberare: recunoașterea nu aduce atingere normelor naționale care reglementează eliberarea prescripțiilor și a medicamentelor, inclusiv substituirea generică. A treia este financiară și este scrisă la fel de explicit: „Recunoașterea prescripțiilor nu aduce atingere normelor privind rambursarea medicamentelor”. Nu avem contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar medicamentul de pe documentul nostru îl plătiți integral la farmacie.

A patra limită este farmacistul însuși. Directiva precizează că recunoașterea „nu aduce atingere dreptului farmacistului, în temeiul unei norme naționale, de a refuza, din considerente etice, eliberarea unui medicament care face obiectul unei prescripții eliberate în alt stat membru”. Aceeași regulă apare în art. 918 alin. (3) din Legea nr. 95/2006. Decizia de eliberare îi aparține lui, iar nimeni nu vă poate promite că orice farmacie va onora documentul.

Ultima limită este una de categorie și apare atât în articolul 11 alineatul (6) din Directiva 2011/24/UE, cât și în legea română. Recunoașterea prescripțiilor din alt stat UE nu se aplică medicamentelor care se eliberează pe prescripție medicală specială (art. 918 alin. (6) din Legea nr. 95/2006). Aici intră stupefiantele și psihotropele, care nu pot fi obținute pe această cale, oricât de corect ar fi documentul; tratamentul cu ele se discută cu un medic din România. Nu prescriem aceste medicamente. Nu prescriem opioide, benzodiazepine, somnifere din grupa Z, stimulante, gabapentinoide și canabis medicinal.

Cum arată documentul pe care îl primiți de la noi

Completați un chestionar medical online, în care descrieți medicamentul, bolile și celelalte medicamente pe care le luați. Medicul evaluează cererea asincron, pe baza răspunsurilor dumneavoastră. Oferim și consultație în scris, prin mesaje în chatul din cont: fără apel video, fără convorbire telefonică și fără chat în timp real. Dacă medicul are întrebări, vi le adresează în scris în chatul din contul dumneavoastră, iar dumneavoastră primiți o notificare pe e-mail. Medicul poate cere documente, rezultatele unor analize sau o măsurare, de exemplu a tensiunii arteriale, vă poate îndruma către un consult în persoană sau poate refuza; documentele le trimiteți prin chatul din cont, după plasarea comenzii.

Dacă medicul emite prescripția, o primiți ca PDF pe e-mail. Prescripția conține elementele enumerate în anexa Directivei 2012/52/UE. Documentul nu este înregistrat în sistemul național de prescriere electronică. La farmacie mergeți cu prescripția tipărită pe hârtie și cu un act de identitate. Farmacistul decide dacă eliberează medicamentul și poate refuza dacă are îndoieli privind autenticitatea, conținutul sau claritatea documentului.

Cererea dumneavoastră este evaluată de medic Damian Wojno, cu drept de liberă practică în Polonia, nr. 3211301. Nu este înscris în Colegiul Medicilor din România.

Serviciile disponibile sunt Rețetă medicală online, Anticoncepționale și Medicamente pentru slăbit. Tariful se plătește pentru evaluarea medicală, nu pentru medicament.

Verificarea pe care o faceți înainte de a pleca la farmacie

Parcurgeți documentul în ordinea anexei: nume și prenume complet plus data nașterii, identice cu actul de identitate; data emiterii; blocul medicului, cu nume, prenume complet, calificare, e-mail și telefon cu prefix internațional, adresă profesională cu numele statului membru și semnătură; la final substanța prin denumire comună, forma, cantitatea, concentrația și regimul de dozaj.

Dacă ceva lipsește sau e scris cu inițiale, cereți corectarea înainte de a merge la farmacie: farmacistul nu poate completa el documentul. Pentru o nelămurire pe care el o poate clarifica, datele de contact de pe prescripție există tocmai pentru asta.

Este obligatoriu ca rețeta transfrontalieră să fie pe un formular tipizat?

Nu. Directiva 2012/52/UE enumeră date, nu un format grafic, iar cerința din Directiva 2011/24/UE este ca elementele să fie clar identificabile în toate formatele de prescripții. Anexa precizează chiar că rubricile cu caractere aldine, adică titlurile de secțiune, nu trebuie incluse; ce trebuie să apară sunt informațiile de sub ele. Procedura de eliberare rămâne însă guvernată de normele naționale.

De ce se cere prenumele complet și nu inițiala?

Pentru că farmacistul compară prescripția cu actul dumneavoastră de identitate, iar o inițială nu permite această comparație. Anexa scrie explicit prenume complet, adică nu cu inițiale, atât pentru pacient, cât și pentru medicul prescriptor. O neconcordanță de nume se încadrează în motivul individual de refuz prevăzut de dreptul european și de art. 918 din Legea nr. 95/2006, acela al îndoielilor legitime și justificate privind autenticitatea, conținutul sau claritatea prescripției, și nu se rezolvă printr-un telefon la medic.

De ce medicamentul este scris cu denumirea substanței și nu cu marca pe care o cunosc?

Pentru că marca diferă de la un stat membru la altul, iar substanța activă nu. Anexa cere denumirea comună ca regulă și admite marca doar dacă produsul este un medicament biologic sau dacă medicul o consideră necesară din motive medicale, caz în care motivele trebuie menționate pe prescripție. Directiva 2011/24/UE merge în aceeași direcție, indicând utilizarea denumirii comune internaționale și a dozării pentru identificarea corectă a produsului.

Dacă rețeta conține toate elementele, farmacia este obligată să o onoreze?

Nu, iar acest lucru este scris chiar în directivă. Medicamentul trebuie mai întâi să fie autorizat pe piața statului unde îl ridicați, procedura de eliberare rămâne reglementată național, inclusiv în privința substituirii generice, iar farmacistul își păstrează dreptul de a refuza din considerente etice eliberarea unui medicament prescris în alt stat membru. Legea română (art. 918 din Legea nr. 95/2006) prevede recunoașterea prescripțiilor din alt stat UE pentru medicamentele autorizate în România și incluse în lista celor de care beneficiază asigurații; farmacistul decide și poate refuza dacă are îndoieli legitime privind autenticitatea, conținutul sau claritatea documentului. O listă completă de date cântărește mult, dar decizia finală aparține farmacistului.

Ce medicamente nu pot fi obținute pe această cale, oricât de corect ar fi documentul?

Recunoașterea prescripțiilor din alt stat UE nu se aplică medicamentelor care se eliberează pe prescripție medicală specială (art. 918 alin. (6) din Legea nr. 95/2006). Aceeași excludere apare în articolul 11 alineatul (6) din Directiva 2011/24/UE, iar în această categorie intră stupefiantele și psihotropele. Excluderea este de categorie, nu de formă, deci nu se rezolvă prin completarea vreunei rubrici. Astfel de tratamente se obțin de la un medic care prescrie în România. Nu prescriem aceste medicamente. Medicamentele pentru afecțiuni psihiatrice nu le evaluăm online.