Ce trebuie să conțină o rețetă transfrontalieră

De unde vine lista și pentru cine a fost scrisă

Articolul 1 din Directiva 2012/52/UE spune că actul „stabilește măsuri în vederea punerii în aplicare uniforme a articolului 11 alineatul (1) din Directiva 2011/24/UE privind recunoașterea reciprocă a prescripțiilor medicale eliberate într-un alt stat membru”. Lista nu creează un drept nou, ci îl face verificabil: transformă o promisiune juridică într-un set de date pe care farmacistul le poate citi la ghișeu. Articolul 2 restrânge domeniul la prescripțiile emise „ca urmare a unei cereri a unui pacient care are intenția de a le utiliza într-un alt stat membru”, deci o rețetă pentru uz intern nu intră aici.

Titlul anexei este „Lista neexhaustivă a elementelor care urmează să fie incluse în prescripțiile medicale”. Neexhaustivă înseamnă că statele membre pot cere și alte elemente, nu că cele enumerate ar fi opționale. Anexa mai conține o precizare citită des greșit: „Rubricile scrise cu caractere aldine în prezenta anexă nu sunt obligatorii pentru includerea în prescripții”. Referirea este la titlurile de secțiune, nu la datele de sub ele: documentul nu trebuie să tipărească rubrica „Identificarea pacientului”, dar trebuie să conțină numele, prenumele și data nașterii.

De aceea o rețetă transfrontalieră poate arăta diferit de formularul cu care ești obișnuit: farmacistul citește datele, nu formatul. Condiția din articolul 11 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2011/24/UE este ca elementele „să fie clar identificabile în toate formatele de prescripții”.

Datele pacientului și data emiterii

La identificarea pacientului anexa cere trei lucruri: numele, prenumele „complet, adică nu cu inițiale” și data nașterii. Precizarea despre inițiale nu este pedanterie: farmacistul compară documentul cu actul tău de identitate, iar un prenume scris „M.” în loc de „Mihai” nu îi permite să confirme că persoana din fața lui este cea din prescripție.

Aici se deschide singura poartă de refuz individual pe care o recunoaște dreptul european: articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/24/UE permite restricții atunci când ele „se bazează pe îndoieli legitime și justificate legate de autenticitatea, conținutul sau claritatea unei prescripții individuale”. O neconcordanță de nume intră fix în această categorie și nu se rezolvă la ghișeu. Data nașterii este al doilea punct de sprijin: numele se repetă des, combinația nume plus dată de naștere aproape niciodată.

Autentificarea prescripției se reduce, în anexă, la un singur element: data emiterii. Din ea pornește calculul termenului în care documentul mai poate fi folosit, însă acel termen ține de reglementarea națională, nu de directivă; detaliile sunt în /blog/valabilitate-reteta/.

Datele medicului: partea cea mai des incompletă

Pentru identificarea medicului prescriptor, anexa cere numele, prenumele complet, calificarea profesională, „detalii de contact direct (e-mail și numerele de telefon sau fax, acestea din urmă cu prefixul internațional)”, adresa profesională „inclusiv numele statului membru în cauză” și semnătura, „olografă sau digitală, în funcție de suportul ales pentru emiterea prescripției”.

Calificarea profesională nu înseamnă specialitatea medicală, ci calitatea în care semnează persoana. Rostul ei este scris în articolul 11 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2011/24/UE: farmacistul trebuie să poată verifica dacă documentul a fost eliberat „de o persoană calificată într-o profesie medicală reglementată care are acest drept din punct de vedere juridic”.

Datele de contact direct au un scop precizat în același text: să faciliteze „contactul dintre partea care prescrie și partea care eliberează medicamentul, în scopul de a contribui la o înțelegere completă a tratamentului”. Sunt canalul prin care o nelămurire se lămurește în loc să devină refuz, iar prefixul internațional la telefon are exact această funcție.

Numele statului membru pe adresă pare redundant până când farmacistul are în față un prefix necunoscut: mențiunea mută documentul din categoria hârtie străină în categoria prescripție emisă într-un stat membru. Iar semnătura digitală este acceptată explicit, deci un PDF nu este prin el însuși un neajuns.

Cum se descrie medicamentul

La identificarea produsului, anexa cere denumirea comună, conform definiției din articolul 1 al Directivei 2001/83/CE, apoi forma farmaceutică (tablete, soluție și așa mai departe), cantitatea, concentrația și regimul de dozaj. Denumirea de marcă apare doar în două situații: dacă produsul este un medicament biologic sau dacă medicul o consideră necesară din motive medicale, caz în care prescripția trebuie să arate pe scurt motivele.

Regula este, așadar, substanța, nu marca, iar pentru un pacient acesta este cel mai util punct din toată anexa: denumirile comerciale diferă de la o țară la alta, substanța activă nu. Logica este confirmată de articolul 11 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2011/24/UE, care cere măsuri pentru identificarea corectă a medicamentelor prescrise într-un stat membru și eliberate în altul și precizează că se are în vedere, între altele, „utilizarea denumirii comune internaționale și dozarea medicamentelor”.

Dacă iei un medicament biologic sau dacă schimbarea produsului te-a afectat în trecut, spune-i medicului când completezi formularul, pentru că motivul trebuie să apară în document. Poți verifica substanța în nomenclatorul autorității naționale a medicamentului, iar fișele noastre, de exemplu /medicamente/euthyrox/ sau /medicamente/metformin/, pornesc de la aceleași date.

Ce nu rezolvă o listă completă

Prima limită este o condiție prealabilă, nu o excepție: articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2011/24/UE pornește de la ipoteza că medicamentul „este autorizat pentru a fi introdus pe piață” pe teritoriul statului unde vrei să îl ridici. Fără această autorizație, restul discuției nu mai are obiect.

A doua limită privește procedura de eliberare: recunoașterea nu aduce atingere normelor naționale care reglementează eliberarea prescripțiilor și a medicamentelor, inclusiv substituirea generică. A treia este financiară și este scrisă la fel de explicit: „Recunoașterea prescripțiilor nu aduce atingere normelor privind rambursarea medicamentelor”. O prescripție privată nu devine compensată pentru că este recunoscută la nivel european; cum se compun costurile ai explicat în /blog/cost-reteta-privata/.

A patra limită este farmacistul însuși. Directiva precizează că recunoașterea „nu aduce atingere dreptului farmacistului, în temeiul unei norme naționale, de a refuza, din considerente etice, eliberarea unui medicament care face obiectul unei prescripții eliberate în alt stat membru”. Decizia de eliberare îi aparține lui, iar nimeni nu îți poate promite că orice farmacie va onora documentul.

Ultima limită este una de categorie. Articolul 11 alineatul (6) prevede că alineatul (1) „nu se aplică în cazul medicamentelor care fac obiectul unei prescripții medicale speciale”. Aici intră stupefiantele și psihotropele. Nu le prescriem și nu pot fi obținute pe această cale, oricât de corect ar fi documentul; ele se rezolvă cu un medic din România.

Cum arată documentul pe care îl primești de la noi

Completezi un formular medical online și încarci documentele relevante: scrisori medicale, analize recente, ambalajul sau prospectul medicamentului pe care îl iei deja. Medicul evaluează dosarul asincron, pe baza a ceea ce ai trimis. Nu există consultație video, convorbire telefonică sau discuție în timp real, iar dacă lipsește un element important, medicul îl cere înainte de a decide.

Dacă evaluarea permite emiterea, primești o rețetă transfrontalieră în format PDF, pe e-mail, întocmită după modelul din anexa Directivei 2012/52/UE. Nu primești un cod PIN și nu avem acces la sistemul național de prescripție electronică din România. Mergi la farmacie cu documentul tipărit sau cu fișierul pe telefon, iar farmacistul decide eliberarea.

Evaluarea este făcută de medic Damian Wojno, autorizație de liberă practică medicală poloneză nr. 3211301, camera regională a medicilor din Olsztyn (Polonia), MEDINOW Sp. z o.o. Medicul nu este înscris în Colegiul Medicilor din România și lucrează în baza autorizației eliberate în Polonia. Operatorul serviciului este MEDINOW Sp. z o.o., cu sediul în Olsztyn.

Serviciile disponibile sunt /reinnoire-reteta/ la 119,00 lei, /contraceptie/ la 119,00 lei și /slabire/ la 139,00 lei, plus o taxă de prioritate de 49,00 lei, care așază dosarul înaintea celorlalte. Suma acoperă evaluarea medicală și emiterea documentului, niciodată medicamentul. Dacă medicul refuză emiterea din motive medicale sau juridice, suma se restituie; pentru documentația pe care ți-a cerut-o ai la dispoziție cel puțin 7 zile, iar dacă situația nu poate fi finalizată, cererea se închide și suma se restituie integral. Traseul complet este descris în /reteta-medicala-online/.

Verificarea pe care o faci înainte de a pleca la farmacie

Parcurge documentul în ordinea anexei: nume și prenume complet plus data nașterii, identice cu actul de identitate; data emiterii; blocul medicului, cu nume, prenume complet, calificare, e-mail și telefon cu prefix internațional, adresă profesională cu numele statului membru și semnătură; la final substanța prin denumire comună, forma, cantitatea, concentrația și regimul de dozaj.

Dacă ceva lipsește sau e scris cu inițiale, cere corectarea înainte de a merge la farmacie: farmacistul nu poate completa el documentul. Pentru o nelămurire pe care el o poate clarifica, datele de contact de pe prescripție există tocmai pentru asta.

Dacă ești plecat din țară și ai rămas fără tratamentul obișnuit, citește /blog/fara-medicamente-in-strainatate/. Iar dacă vrei să vezi cum privește o farmacie din România o prescripție emisă în alt stat, ai detaliile în /blog/reteta-straina-farmacie-romania/.